Concursul de eseuri organizat la nivelul şcolilor din oraş şi finalizat pe 23.05.2008, a fost câştigat elevii de la Şcoala "Şt. O. Iosif" (nr. 6), cu o creaţie intitulată Lupta contra deşeurilor:
LUPTA CONTRA DEŞEURILOR
Deşeurile au devenit o importantă problemă în România. Însă lumea nu e conştientă de pericolul pe care acestea îl provoacă. Aşa că am să vă spun o poveste care vă poate ghida în acţiunile voastre viitoare:
Într-o lume liniştită, curată ce putea fi confundată cu raiul, răutatea nu pătrunsese. Copacii erau de o splendoare nemaipomenită, verdele intens anunţa renaşterea naturii, florile multicolore împrăştiau zâmbete fermecate, păsările, toate fiinţele minunate formau o adevărată orchestră a fericirii.
Însă, cum nu e totul perfect, era pe acolo un copil necăjit, cu privirea pierdută, ce-şi dorea altă lume. Toţi erau fericiţi, însă el nu putea suporta această stare de fericire. Cum putea schimba lucrurile într-o lume în care curăţenia era cauza bucuriei?
Cum sufletul şi părerea omului sunt uşor de influenţat, a reuşit să facă cunoştinţă lui Ionuţ şi Mirelei cu prietenii lui, deşeurile.
- Bună, spuseră deşeurile! Noi suntem pasul de trecere spre o lume nouă, plină de fantezii, lucruri la care nici nu aţi visat! Vrem sa pornim într-o mare aventură, vrem să cucerim lumea! Nu ne place să fim sub control! Haideţi să formăm o echipă şi să fim liberi!
- Buna! Noi suntem Ionuţ şi Mirela! Primim propunerea voastră cu mult drag, căci până la urmă orice schimbare e bine venită.
- Suntem încântaţi de faptul că ne daţi o şansă! Nu mulţi sunt aşa deschişi ca voi! Dar haideţi să pornim în aventură!
- Să pornim!
Astfel, cu ajutorul celor doi copii inocenţi, răul a pătruns. Deşeurile au ajuns libere şi au început să stăpânească lumea. Tărâmul, mirific cândva, a ajuns să fie un pământ poluat. Oamenii nu erau conştienţi de gravitatea acestor lucruri.
Ca în orice poveste, există şi un erou: un om care salvează situaţia!
Într-un colţ al acestui tărâm se afla omul care nu a fost corupt. Persoana care avea sufletul curat, ochii limpezi şi mintea deschisă. Mircea, căci aşa îl chema, se lupta zilnic cu deşeurile. Era o luptă grea, dar ştia că va învinge.
- Nu mai pot continua singur! Am nevoie de ajutor! Voi aduce această lume la fericirea la care a fost odată. Promit!
Fiind spuse aceste vorbe, Mircea încerca să convingă oamenii să se întoarcă împotriva deşeurilor, însă mintea acestor persoane era otrăvită. Nepăsarea şi lenea deveniseră modelul lor în viaţă.
Metodele pe care le folosea Mircea nu duceau la nici un rezultat.
- Ce să fac? Cum să alung această nepăsare a oamenilor?
Gândurile întunecate l-au cuprins. Disperarea îl conduse-se spre uitare, neştiinţă. Zile şi nopţi s-a tot gândit la modul în care să schimbe lumea. Pe punctul de a renunţa, zăreşte, în bibliotecă, cartea ce i-a însoţit copilăria. În acea carte se afla povestea unui om, care a reuşit să schimbe o comunitate întreagă prin exemplul propriu. În acel moment şi-a dat seama ce are de făcut. Astfel, a doua zi, a pornit în aventură! A început să adune, el singur, toate deşeurile aruncate anapoda.
Văzându-l, oamenii şi-au amintit de vechiul tărâm al curăţeniei, al fericirii absolute … Voalul ce le acoperea ochii a fost îndepărtat! Au învăţat ce înseamnă să nu ai grijă de locul unde copilăreşti, unde firul vieţii are traseul drept, unde tot ce ai iubit a fost învăluit de nepăsare. Şi au început să se implice şi ei. Deşeurile au fost strânse, eliminate, îndepărtate. Totul, cu ajutorul acelui înger ce le-a luminat mintea! Mircea a devenit eroul acestui pământ. Oamenii îl apreciază şi acum, îl iubesc şi îi sunt veşnic recunoscători.
Ceea ce am vrut să vă demonstrez cu această poveste este faptul că atitudinea faţă de tot ceea ce înseamnă deşeuri ne influenţează viaţa! De ce să nu luptăm contra lor? De ce să aşteptăm să vină cineva să ne îndemne mereu? Eu propun să pornim împreună în această luptă! Greu nu este, voinţă să fie!
Într-o lume liniştită, curată ce putea fi confundată cu raiul, răutatea nu pătrunsese. Copacii erau de o splendoare nemaipomenită, verdele intens anunţa renaşterea naturii, florile multicolore împrăştiau zâmbete fermecate, păsările, toate fiinţele minunate formau o adevărată orchestră a fericirii.
Însă, cum nu e totul perfect, era pe acolo un copil necăjit, cu privirea pierdută, ce-şi dorea altă lume. Toţi erau fericiţi, însă el nu putea suporta această stare de fericire. Cum putea schimba lucrurile într-o lume în care curăţenia era cauza bucuriei?
Cum sufletul şi părerea omului sunt uşor de influenţat, a reuşit să facă cunoştinţă lui Ionuţ şi Mirelei cu prietenii lui, deşeurile.
- Bună, spuseră deşeurile! Noi suntem pasul de trecere spre o lume nouă, plină de fantezii, lucruri la care nici nu aţi visat! Vrem sa pornim într-o mare aventură, vrem să cucerim lumea! Nu ne place să fim sub control! Haideţi să formăm o echipă şi să fim liberi!
- Buna! Noi suntem Ionuţ şi Mirela! Primim propunerea voastră cu mult drag, căci până la urmă orice schimbare e bine venită.
- Suntem încântaţi de faptul că ne daţi o şansă! Nu mulţi sunt aşa deschişi ca voi! Dar haideţi să pornim în aventură!
- Să pornim!
Astfel, cu ajutorul celor doi copii inocenţi, răul a pătruns. Deşeurile au ajuns libere şi au început să stăpânească lumea. Tărâmul, mirific cândva, a ajuns să fie un pământ poluat. Oamenii nu erau conştienţi de gravitatea acestor lucruri.
Ca în orice poveste, există şi un erou: un om care salvează situaţia!
Într-un colţ al acestui tărâm se afla omul care nu a fost corupt. Persoana care avea sufletul curat, ochii limpezi şi mintea deschisă. Mircea, căci aşa îl chema, se lupta zilnic cu deşeurile. Era o luptă grea, dar ştia că va învinge.
- Nu mai pot continua singur! Am nevoie de ajutor! Voi aduce această lume la fericirea la care a fost odată. Promit!
Fiind spuse aceste vorbe, Mircea încerca să convingă oamenii să se întoarcă împotriva deşeurilor, însă mintea acestor persoane era otrăvită. Nepăsarea şi lenea deveniseră modelul lor în viaţă.
Metodele pe care le folosea Mircea nu duceau la nici un rezultat.
- Ce să fac? Cum să alung această nepăsare a oamenilor?
Gândurile întunecate l-au cuprins. Disperarea îl conduse-se spre uitare, neştiinţă. Zile şi nopţi s-a tot gândit la modul în care să schimbe lumea. Pe punctul de a renunţa, zăreşte, în bibliotecă, cartea ce i-a însoţit copilăria. În acea carte se afla povestea unui om, care a reuşit să schimbe o comunitate întreagă prin exemplul propriu. În acel moment şi-a dat seama ce are de făcut. Astfel, a doua zi, a pornit în aventură! A început să adune, el singur, toate deşeurile aruncate anapoda.
Văzându-l, oamenii şi-au amintit de vechiul tărâm al curăţeniei, al fericirii absolute … Voalul ce le acoperea ochii a fost îndepărtat! Au învăţat ce înseamnă să nu ai grijă de locul unde copilăreşti, unde firul vieţii are traseul drept, unde tot ce ai iubit a fost învăluit de nepăsare. Şi au început să se implice şi ei. Deşeurile au fost strânse, eliminate, îndepărtate. Totul, cu ajutorul acelui înger ce le-a luminat mintea! Mircea a devenit eroul acestui pământ. Oamenii îl apreciază şi acum, îl iubesc şi îi sunt veşnic recunoscători.
Ceea ce am vrut să vă demonstrez cu această poveste este faptul că atitudinea faţă de tot ceea ce înseamnă deşeuri ne influenţează viaţa! De ce să nu luptăm contra lor? De ce să aşteptăm să vină cineva să ne îndemne mereu? Eu propun să pornim împreună în această luptă! Greu nu este, voinţă să fie!
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „ŞT. O. IOSIF” (NR. 6) - TECUCI
.JPG)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu