Pentru cât mai buna atingere a scopurilor propuse, îndeosebi pentru a facilita transferul atitudinilor de dragoste şi respect şi modelele comportamentale pozitive faţă de mediul natural în conştiinţa celor mai tineri dintre concetăţeni, Echipa visului verde a apelat la o modalitate inedită: teatrul stradal. Pentru aceasta, GDT a realizat o "replică" a sa, creând o echipă de păpuşi, apoi a creat un scenariu şi a pus, astfel, bazele unui teatru de păpuşi.
Atât scenariul care a stat la baza reprezentaţiei stradale, cât şi păpuşile, reprezintă creaţia membrilor GDT.
SCENARIUL:
"TOŢI PENTRU MEDIU, UN MEDIU PENTRU TOŢI!"
– Buna, sunt Hora (Horaţiu)! Iar fetele sunt colegele mele: Alexa, Doina, Geo şi Luci (Hora îşi prezintă colegele; când se prezintă sau sunt prezentaţi, fiecare face o plecăciune)
– Visul nostru este să avem un oraş cu adevărat verde! (Hora)
– Curat! (Doina)
– Primitor! (Geo)
– Sănătos! (Luci)
– Adică, un oraş cu adevărat viu!!! (Alexa)
– Vrem să avem un oraş în care să nu existe gunoaie pe jos… (Geo)
– Şi în care oamenii să respecte natura! (Alexa)
– Oare văd bine? Ce a făcut omul acela? (Doina. Se vede cum „cineva” a aruncat pe jos hârtie şi o sticlă de plastic).
– A aruncat ambalajul de la bomboane şi sticla goală de suc, pe jos!!! (Luci)
– Cel care face un asemenea gest nu este un om civilizat! (Hora)
– Locul lui nu este în oraşul nostru verde! (Alexa)
– Voi ce ziceţi? Unde este locul unui asemenea om? (Hora se adresează copiilor prezenţi; se aşteaptă răspunsul lor; Pot fi chiar nominalizaţi, stimulaţi să răspundă).
– Sunt de acord cu voi! El ar trebui să locuiască în mijlocul grămezilor de gunoi pe care le-a aruncat peste tot, pe stradă sau pe lângă bloc!!! Doar o zi să trăiască printre şobolanii şi muştele care mişună printre aceste gunoaie şi nu ar mai face un asemenea gest! (Hora)
– ... sau printre mirosurile îngrozitoare sufocante, emanate de aceste gunoaie aruncate peste tot… (Geo)
– ... sau ar trebui să aibă casa într-o zonă în care gunoaiele strânse de ape să determine, la prima ploaie, acoperirea gurilor de canal şi colmatarea albiilor râurilor… (Doina)
– ... aha, casa i-ar fi în pericol de a fi inundată, în cazul acesta, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre cei pe care i-am văzut pe la televizor… (Luci)
– Lasă, ar fi suficient dacă ar fi nevoit să cultive un pământ plin de deşeuri de toate felurile: cartoane, plastic, sticlă, metal! Să vezi ce recolte slabe ar avea! (Alexa)
– Aşa este! Ştie cineva cât de greu se descompun deşeurile? (Hora adresează întrebarea celor prezenţi şi aşteaptă răspunsul lor; funcţie de acesta, el completează singur răspunsul:
Hârtia se descompune în 3 până la 12 luni! (Fetele aprobă: Da, da!)
Sticlei îi trebuie chiar şi 4000 de ani! (Ceilalţi aprobă: Aşa e!)
Plasticul are şi el nevoie de cca. 500 de ani!!!
Iar aluminiul, cam 100 de ani!
– Vă daţi seama ce efort trebuie să depună natura pentru a descompune atâtea deşeuri, câte aruncă oamenii!!! (Doina)
– Să ne imaginăm că noi suntem natura şi că, în loc de îngrijire, curăţare, spălare am primi de la oameni doar resturi de hârtie, sticlă sau plastic… Cât de bine ne-am simţi îngropaţi în deşeuri??? (Alexa)
– O, nu! Eu nu aş vrea să păţesc aşa ceva!!! Voi aţi prefera aşa un tratament din partea oamenilor dacă aţi fi în locul mediului??? (Geo adresează întrebarea spectatorilor, incitându-i să răspundă)
– E clar: ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!!!! Dacă nu îţi place mizeria, nu obliga mediul să trăiască în mizerie! (Luci)
– Ştiţi … stau şi mă întreb: de ce unii oameni se comportă atât de urât cu mediul? (Doina)
– Sunt răi? (Luci adresează întrebarea publicului)
– Poate că unii sunt răi, dar majoritatea sunt needucaţi, nu au idee ce rău pot face comportându-se aşa! (Alexa)
– Cine ar trebui să îi educe? (Hora adresează întrebarea spectatorilor)
– Vă spun eu: noi toţi, voi! Vreţi să îi educăm pe cei care nu ştiu cum să se comporte cu mediul? (Alexa)
– Da, trebuie să le atragem atenţia când greşesc, aruncând ambalajele pe jos… (Doina)
– … sau când aruncă la întâmplare peturile … (Geo)
– … chiar şi când aruncă un chiştoc de ţigară pe stradă!!! (Luci)
– Toate materialele care pot fi reciclate, adică acele materiale din care se mai poate produce ceva, trebuie adunate şi predate la centrele de preluare - cum e la noi Romprest-ul! (Hora)
– Asta ce înseamnă? Nu e de ajuns că le strângem la coş? nu e corect aşa??? (Doina)
– Aaaaa, asta e simplu, îţi spun eu: e corect să le punem la coş, dar e şi mai bine să pe punem pe sortimente, adică să punem hârtie doar în coşul pentru hârtie, sticlă doar în coşul special pentru sticlă, iar pungile şi sticlele de plastic să le punem la un loc, în coşurile speciale pentru ele! (Hora)
– Şi la ce se folosesc aceste resturi??? (Luci)
– Păi îţi spun eu: din ele se fabrică noi sticle, pungi, hârtii … În felul acesta se fac mari economii şi se salvează multe materiale! (Geo)
– A, da, am auzit că dacă 100 de elevi predau pentru reciclare caietele folosite într-un an, salvează un copac care are nevoie de 120 de ani pentru a creşte! (Geo)
– Oau! (Luci, Doina)
– Iar eu am citit că pentru producerea unei tone de hârtie este nevoie de 45 de arbori, care ar putea produce oxigenul necesar pentru 320 oameni! Vă vine să credeţi??? (Alexa)
– Mai ştiu că pentru fiecare tonă de plastic reciclat, se economisesc între 700 şi 800 de kg de petrol brut! (Hora)
– Fiecare tonă de hârtie reciclată poate salva 17 copaci, ştiaţi? (Geo)
– Foarte interesant! Dacă am economisi toate astea, ar fi muuuuuuult mai bine pentru toţi! Vreţi să facem lucrul acesta de acum încolo? (Luci)
– Da, da! Haideţi să avem grijă de mediu! Cu toţi!! (Doina)
– Noi aşa o să facem de acum încolo! Dacă o să vă gândiţi mai bine, o să reacţionaţi la fel şi voi! Ce frumoasă ar fi lumea dacă ar fi mai multă iarbă, şi mai mulţi arbori, şi mai multe flori, în loc de pământ crăpat de secetă, dealuri fără copaci şi oameni fără oxigen! (Alexa)
– Da, ar trebui să ne dorim cu toţii să avem o lume mai verde! Intraţi în echipa noastră, ECHIPA VISULUI VERDE şi luptaţi şi voi pentru un mediu sănătos! Vreţi? (Hora)
– Buuuuun, vă felicităm pentru răspunsul vostru! Să aveţi grijă de mediu! Să îl menţineţi mereu verde! (Doina)
– Noi o să facem la fel! (Luci)
– La revedere! (Geo)
– La revedere! (toţi). Păpuşile fac plecăciuni şi salută asistenţa.
Atât scenariul care a stat la baza reprezentaţiei stradale, cât şi păpuşile, reprezintă creaţia membrilor GDT.
SCENARIUL:
"TOŢI PENTRU MEDIU, UN MEDIU PENTRU TOŢI!"
– Buna, sunt Hora (Horaţiu)! Iar fetele sunt colegele mele: Alexa, Doina, Geo şi Luci (Hora îşi prezintă colegele; când se prezintă sau sunt prezentaţi, fiecare face o plecăciune)
– Visul nostru este să avem un oraş cu adevărat verde! (Hora)
– Curat! (Doina)
– Primitor! (Geo)
– Sănătos! (Luci)
– Adică, un oraş cu adevărat viu!!! (Alexa)
– Vrem să avem un oraş în care să nu existe gunoaie pe jos… (Geo)
– Şi în care oamenii să respecte natura! (Alexa)
– Oare văd bine? Ce a făcut omul acela? (Doina. Se vede cum „cineva” a aruncat pe jos hârtie şi o sticlă de plastic).
– A aruncat ambalajul de la bomboane şi sticla goală de suc, pe jos!!! (Luci)
– Cel care face un asemenea gest nu este un om civilizat! (Hora)
– Locul lui nu este în oraşul nostru verde! (Alexa)
– Voi ce ziceţi? Unde este locul unui asemenea om? (Hora se adresează copiilor prezenţi; se aşteaptă răspunsul lor; Pot fi chiar nominalizaţi, stimulaţi să răspundă).
– Sunt de acord cu voi! El ar trebui să locuiască în mijlocul grămezilor de gunoi pe care le-a aruncat peste tot, pe stradă sau pe lângă bloc!!! Doar o zi să trăiască printre şobolanii şi muştele care mişună printre aceste gunoaie şi nu ar mai face un asemenea gest! (Hora)
– ... sau printre mirosurile îngrozitoare sufocante, emanate de aceste gunoaie aruncate peste tot… (Geo)
– ... sau ar trebui să aibă casa într-o zonă în care gunoaiele strânse de ape să determine, la prima ploaie, acoperirea gurilor de canal şi colmatarea albiilor râurilor… (Doina)
– ... aha, casa i-ar fi în pericol de a fi inundată, în cazul acesta, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre cei pe care i-am văzut pe la televizor… (Luci)
– Lasă, ar fi suficient dacă ar fi nevoit să cultive un pământ plin de deşeuri de toate felurile: cartoane, plastic, sticlă, metal! Să vezi ce recolte slabe ar avea! (Alexa)
– Aşa este! Ştie cineva cât de greu se descompun deşeurile? (Hora adresează întrebarea celor prezenţi şi aşteaptă răspunsul lor; funcţie de acesta, el completează singur răspunsul:
Hârtia se descompune în 3 până la 12 luni! (Fetele aprobă: Da, da!)
Sticlei îi trebuie chiar şi 4000 de ani! (Ceilalţi aprobă: Aşa e!)
Plasticul are şi el nevoie de cca. 500 de ani!!!
Iar aluminiul, cam 100 de ani!
– Vă daţi seama ce efort trebuie să depună natura pentru a descompune atâtea deşeuri, câte aruncă oamenii!!! (Doina)
– Să ne imaginăm că noi suntem natura şi că, în loc de îngrijire, curăţare, spălare am primi de la oameni doar resturi de hârtie, sticlă sau plastic… Cât de bine ne-am simţi îngropaţi în deşeuri??? (Alexa)
– O, nu! Eu nu aş vrea să păţesc aşa ceva!!! Voi aţi prefera aşa un tratament din partea oamenilor dacă aţi fi în locul mediului??? (Geo adresează întrebarea spectatorilor, incitându-i să răspundă)
– E clar: ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!!!! Dacă nu îţi place mizeria, nu obliga mediul să trăiască în mizerie! (Luci)
– Ştiţi … stau şi mă întreb: de ce unii oameni se comportă atât de urât cu mediul? (Doina)
– Sunt răi? (Luci adresează întrebarea publicului)
– Poate că unii sunt răi, dar majoritatea sunt needucaţi, nu au idee ce rău pot face comportându-se aşa! (Alexa)
– Cine ar trebui să îi educe? (Hora adresează întrebarea spectatorilor)
– Vă spun eu: noi toţi, voi! Vreţi să îi educăm pe cei care nu ştiu cum să se comporte cu mediul? (Alexa)
– Da, trebuie să le atragem atenţia când greşesc, aruncând ambalajele pe jos… (Doina)
– … sau când aruncă la întâmplare peturile … (Geo)
– … chiar şi când aruncă un chiştoc de ţigară pe stradă!!! (Luci)
– Toate materialele care pot fi reciclate, adică acele materiale din care se mai poate produce ceva, trebuie adunate şi predate la centrele de preluare - cum e la noi Romprest-ul! (Hora)
– Asta ce înseamnă? Nu e de ajuns că le strângem la coş? nu e corect aşa??? (Doina)
– Aaaaa, asta e simplu, îţi spun eu: e corect să le punem la coş, dar e şi mai bine să pe punem pe sortimente, adică să punem hârtie doar în coşul pentru hârtie, sticlă doar în coşul special pentru sticlă, iar pungile şi sticlele de plastic să le punem la un loc, în coşurile speciale pentru ele! (Hora)
– Şi la ce se folosesc aceste resturi??? (Luci)
– Păi îţi spun eu: din ele se fabrică noi sticle, pungi, hârtii … În felul acesta se fac mari economii şi se salvează multe materiale! (Geo)
– A, da, am auzit că dacă 100 de elevi predau pentru reciclare caietele folosite într-un an, salvează un copac care are nevoie de 120 de ani pentru a creşte! (Geo)
– Oau! (Luci, Doina)
– Iar eu am citit că pentru producerea unei tone de hârtie este nevoie de 45 de arbori, care ar putea produce oxigenul necesar pentru 320 oameni! Vă vine să credeţi??? (Alexa)
– Mai ştiu că pentru fiecare tonă de plastic reciclat, se economisesc între 700 şi 800 de kg de petrol brut! (Hora)
– Fiecare tonă de hârtie reciclată poate salva 17 copaci, ştiaţi? (Geo)
– Foarte interesant! Dacă am economisi toate astea, ar fi muuuuuuult mai bine pentru toţi! Vreţi să facem lucrul acesta de acum încolo? (Luci)
– Da, da! Haideţi să avem grijă de mediu! Cu toţi!! (Doina)
– Noi aşa o să facem de acum încolo! Dacă o să vă gândiţi mai bine, o să reacţionaţi la fel şi voi! Ce frumoasă ar fi lumea dacă ar fi mai multă iarbă, şi mai mulţi arbori, şi mai multe flori, în loc de pământ crăpat de secetă, dealuri fără copaci şi oameni fără oxigen! (Alexa)
– Da, ar trebui să ne dorim cu toţii să avem o lume mai verde! Intraţi în echipa noastră, ECHIPA VISULUI VERDE şi luptaţi şi voi pentru un mediu sănătos! Vreţi? (Hora)
– Buuuuun, vă felicităm pentru răspunsul vostru! Să aveţi grijă de mediu! Să îl menţineţi mereu verde! (Doina)
– Noi o să facem la fel! (Luci)
– La revedere! (Geo)
– La revedere! (toţi). Păpuşile fac plecăciuni şi salută asistenţa.
.JPG)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu